Actor, dramaturg, romancier și istoric american de origine armeană, născut în 1953 în Boston, Massachusetts.

Debutează ca actor în 1983 și după mai multe apariții în producții de televiziune mai mult sau mai puțin importante, ca „Born in Flames” sau „Miami Vice”, dobândește recunoașterea publicului cu rolurile interpretate în „Dolores Clairborne” (1995) și „ Under Siege 2: Dark Territory” (1995) alături de Steven Seagal.

Între 1980 și 2000 a scris și interpretat șase one-man show-uri și a dobîndit trei Premii Obie și un Premiu Drama Desk. În producții de televiziune, Eric Bogosian a putut fi urmărit în serialele „Law & Order” (2006 – 2010), „Billions” (2017 – 2018), „Succession” (2018 – prezent).

A scris câteva romane de ficțiune („Mall”, „Wasted Beauty”, „Perforated Heart”) precum și lucrarea de cercetare istorică a efectelor genocidului armean, „Operațiunea Nemesis” (2015).

Eric Bogosian a scris șase piese de teatru, printre care se numără „Talk Radio” (1987) și „subUrbia” (1994). Piesa „Talk Radio” a fost nominalizată la Premiul Pulitzer pentru Dramaturgie și a fost adaptată pentru film în 1988 de Oliver Stone, aducîndu-i lui E. Bogosian prestigiosul premiu Ursul de Argint la Festivalul de Film de la Berlin.

Alte piese, precum „Griller”, „Humpty Dumpty”, „Red Angel” și „1+1” au stat la baza unor adevărate succese teatrale.

„Drinking in America/Visul American” a fost produs de American Place Theater.

Frank Rich, în cronica sa din New York Times, a descris „Drinking in America/Visul American” ca fiind „un îndrăzneț și covârșitor tur comic al psihicului masculin american contemporan”, iar John Simon a elogiat producția ca fiind un „comentariu social sardonic lipsit de compromisuri”. Majoritatea scenelor, a adăugat John Simon, „sunt precise, tăioase, pline de spirit și turburătoare”.

Înseamnă un om care boxează cu niște adversari redutabili pe care însă nu-i vede, doar și-i imaginează ... Ca să accepți o asemenea provocare trebuie să fii un pic nebun, iar ca să participi la o asemenea nebunie, trebuie să fii și mai nebun.

Acesta este spectacolul cu numărul zece, un număr norocos, sperăm nu doar pe tricourile sportivilor. Un spectacol în care TUDOR CHIRILĂ și cu mine lucrăm împreună în calitate de regizor și actor. Să lucrăm împreună, înseamnă o luptă continuă, un război al nervilor, furtuni și ploi torențiale, cutremure, dar nu și TRĂDĂRI. Înseamnă mai ales ÎNCREDERE și IUBIRE pentru tot ce înseamnă Bine și Frumos. În final muzica apare ca un stăpân atotputernic care ne împacă și ne unește.

Monoloagele lui Eric Bogosian, deja celebre în toată lumea, sunt desigur pentru orice actor un vârf de lance, o piatră de încercare. Am adunat parte din ele sub o umbrelă și le-am intitulat „Visul American”. Acest text compus din fragmente a devenit sperăm o lume, un întreg.

Cel mai greu moment a fost să găsim „un partener” indiferent dacă a fost o mașină, un om, sau un rinocer ... să-l găsim pe „CELĂLALT” de la care vine totul, cum spune Ariane Mnouchkine. Uneori, „celălalt” poate fi chiar muzica.

„VISUL AMERICAN” a devenit călătoria fascinantă a unui nebun, care vrea să mângâie cerul cu podul palmei. Am încercat să risipesc incertitudinile, și să țin pasul FRUMOASEI LUI NEBUNII, în speranța că voi reuși.

Le mulțumesc celor care au fost alături de noi cu talentul, răbdarea și discreția lor: Irina Moscu, Dilmana Yordanova, Daniel Klinger, Monica Similea, Ștefan Pîrnuș. Și, nu în ultimul rând, echipei tehnice a Teatrului de Comedie, condusă de Alina Barbu.

Mi-ar prinde bine să reușesc să exprim în cuvinte cât de bine m-am simțit lucrând la spectacolul ăsta la care visez de mult timp. Ce echipă bună am făcut cu Iarina Demian, ce loc liniștit și creativ a devenit Teatrul de Comedie în ultimele două luni și cât de mult am învățat de la cele nouă personaje la care am lucrat. Și cum am ajuns să le iubesc. N-aș fi crezut că un text scris în 1986 poate să fie atât de actual, de parcă ar fi fost scris în 2021, la fel cum nu-mi imaginam că visul american devine visul românesc, o himeră care continuă să lase urme în noi toți. Veniți la teatru, rămâne una din cele mai frumoase forme de a ne oglindi cu bunele și relele noastre. It's gonna be real fun! Nu vreau să rămână nespus: îți mulțumesc Iarina, pentru răbdarea, tenacitatea și hotărârea cu care m-ai condus în acest rol. Let the show begin :) 

Regizor tehnic: Alina Barbu
Sunet: Valentin Popescu
Lumini: Cornel Birjaru
Machiaj: Mariana Chirițescu, Simona Dumitru
Recuziteri: Adrian Moldoveanu, Adrian Pașca
Cabiniere: Maria Speteanu, Lenuța Pavel, Pușa Stanciu
Șef mașinist: Aurel Vîrban
Mașiniști: Stelian Dobra, Alexandru Bîrsan, Alexandru Mardare, Alexandru Popa, Valeriu Alecsandru, Mario Rusescu, Nicolae Lungu
Fotografi: Gina Buliga, Mihnea Irimia, Dan Samoilă
Concept grafic: Ioana Pârvan